Municipiul Iasi este resedinta judetului cu acelasi nume, şi principalul centru urban din nord-estul României. Orasul Iasi se intinde pe sapte coline (Cetăţuia, Galata, Copou, Bucium-Păun, Şorogari, Repedea şi Breazu), fiind strabatut de raurile Bahlui si Nicolina.
Vizualizare hartă mărită
Atestarea documentara se produce in timpul lui Alexandru cel Bun, in 1408, dar existenta orasului este anterioara acestei date. Capitala a Moldovei timp de trei secole, intre 1564 si 1862, Iasiul a avut un rol fundamental in cultura tarii noastre. Aici a fost infiintata de catre domnitorul Vasile Lupu in 1640 prima scoala care folosea romana ca limba de predare, aici a aparut prima carte tiparita din Moldova si tot aici a fost fondata prima universitate. Modernizarea orasului se realizeaza in secolul XIX, cand se amelioreaza reteaua de strazi si se contruiesc majoritatea edificiilor noi. In timpul primului razboi mondial, pentru o scurta perioada, Iasiul a fost din nou capitala Romaniei.
Iasiul este considerat primul "oras-muzeu" al tarii, aici aflandu-se peste 120 de obiective turistice.
In continuare voi prezenta o parte din obiectivele turistice ale Iasiului:
Statui:
1.Statuia lui Vasile Alecsandri
Statuia lui Vasile Alecsandri este un monument de bronz inchinat poetului, prozatorului si dramaturgului roman Vasile Alecsandri (1821-1890), care a fost realizat de catre sculptorul polon de origine germana Wladimir C. Hegel si dezvelit in anul 1906 in municipiul Iasi.
Statuia lui Vasile Alecsandri este un monument de bronz inchinat poetului, prozatorului si dramaturgului roman Vasile Alecsandri (1821-1890), care a fost realizat de catre sculptorul polon de origine germana Wladimir C. Hegel si dezvelit in anul 1906 in municipiul Iasi.
2.Statuia lui Mihai Eminescu
Statuia lui Mihai Eminescu este un monument din bronz inchinat "Luceafarului poeziei romanesti" Mihai Eminescu (1850-1889), care a fost realizat de catre sculptorul Ion Schmidt Faur si inaugurat in anul 1929 in municipiul Iasi.
Statuia a stat multa vreme acoperita de panze, intarziindu-se dezvelirea. Acest eveniment a avut loc in cele din urma in anul 1929.
Statuia lui Mihai Eminescu este un monument din bronz inchinat "Luceafarului poeziei romanesti" Mihai Eminescu (1850-1889), care a fost realizat de catre sculptorul Ion Schmidt Faur si inaugurat in anul 1929 in municipiul Iasi.
Statuia a stat multa vreme acoperita de panze, intarziindu-se dezvelirea. Acest eveniment a avut loc in cele din urma in anul 1929.
3.Statuia Independentei
Statuia Independentei din Iasi este un monument din bronz amplasat in piata cu acelasi nume. Dezvelita in anul 1980, lucrarea a fost realizata de catre sculptorita Gabriela Manole-Adoc, impreuna cu sotul ei, sculptorul Gheorghe Adoc, dupa ce proiectul celor doi s-a clasat pe locul intai la un concurs national organizat la Casa Scanteii din Bucuresti in anul 1975.
Monumentul urma sa comemoreze implinirea a 100 ani de la proclamarea independentei Romaniei (1877).
Statuia din bronz a fost sculptata de catre Gabriela Manole-Adoc in perioada iunie 1978-octombrie 1979, in timp ce sotul ei a realizat altoreliefurile de pe soclul statuii.
Monumentul are o inaltime totala de 17 metri (din care statuia are 11 metri si soclul 6 metri)
Statuia Independentei din Iasi este un monument din bronz amplasat in piata cu acelasi nume. Dezvelita in anul 1980, lucrarea a fost realizata de catre sculptorita Gabriela Manole-Adoc, impreuna cu sotul ei, sculptorul Gheorghe Adoc, dupa ce proiectul celor doi s-a clasat pe locul intai la un concurs national organizat la Casa Scanteii din Bucuresti in anul 1975.
Monumentul urma sa comemoreze implinirea a 100 ani de la proclamarea independentei Romaniei (1877).
Statuia din bronz a fost sculptata de catre Gabriela Manole-Adoc in perioada iunie 1978-octombrie 1979, in timp ce sotul ei a realizat altoreliefurile de pe soclul statuii.
Monumentul are o inaltime totala de 17 metri (din care statuia are 11 metri si soclul 6 metri)
4.Statuia lui Stefan cel Mare
Amplasata in fata Palatului Culturii, statuia este opera sculptorului francez Emanuel Fremiet, autorul memorialului Jeanne d’Arc din Paris (Rue Rivoli).
Inaugurarea ei a avut loc la 5 iunie 1883, in prezenta Regelui Carol I.
Cele doua tunuri au fost folosite de ostastii romani in razboiul pentru Independenta din 1877-1878. Soclul din marmura roz de Carrara prezinta doua altoreliefuri din bronz: Lupta de la Codrii Cosminului - 1497 si Lupta de la Podu Inalt – 1475.
Statuia are o înaltime de 4,5 metri si este confectionata din bronz, domnitorul fiind înfatisat cu barba si cu o coroana catolica pe cap. Neexistand niciodata un model autentic al Coroanei Moldovei, sculptorul francez a folosit pentru statuia de la Iasi un model de coroana catolica, acest fapt starnind grave contradictii si o legenda.
Dupa unele zvonuri din epoca, se vehiculeaza ideea ca în atelierul sculptorului Fremiet ar fi existat doua comenzi, una din Romania si una din Polonia, iar dupa finalizarea lor, s-a produs o confuzie si legenda spune ca adevarata statuie a lui Stefan cel Mare ar fi la Cracovia.
Amplasata in fata Palatului Culturii, statuia este opera sculptorului francez Emanuel Fremiet, autorul memorialului Jeanne d’Arc din Paris (Rue Rivoli).
Inaugurarea ei a avut loc la 5 iunie 1883, in prezenta Regelui Carol I.
Cele doua tunuri au fost folosite de ostastii romani in razboiul pentru Independenta din 1877-1878. Soclul din marmura roz de Carrara prezinta doua altoreliefuri din bronz: Lupta de la Codrii Cosminului - 1497 si Lupta de la Podu Inalt – 1475.
Statuia are o înaltime de 4,5 metri si este confectionata din bronz, domnitorul fiind înfatisat cu barba si cu o coroana catolica pe cap. Neexistand niciodata un model autentic al Coroanei Moldovei, sculptorul francez a folosit pentru statuia de la Iasi un model de coroana catolica, acest fapt starnind grave contradictii si o legenda.
Dupa unele zvonuri din epoca, se vehiculeaza ideea ca în atelierul sculptorului Fremiet ar fi existat doua comenzi, una din Romania si una din Polonia, iar dupa finalizarea lor, s-a produs o confuzie si legenda spune ca adevarata statuie a lui Stefan cel Mare ar fi la Cracovia.
5.Statuia Alexandru Ioan Cuza
Amplasat in Piata Unirii pe locul unde, in anul 1859, s-a jucat Hora Unirii, este prima statuie ridicata prin subscriptie nationala, in urma apelurilor lui Nicolae Iorga.
Statuia de 3, 5 m inaltime este asezata pe un soclu si un piedestal de piatra alba de granit de Italia, ce au impreuna 6,5 m.
Pe soclu si pe piedestal exista un grup statuar format din 4 statui in marime naturala, reprezentand pe cei 4 sfetnici ai lui Cuza-Voda care au contribuit la infaptuirea Unirii celor doua Principate: Mihail Kogalniceanu, General Ioan Em. Florescu, Costache Negri si Nicolae Cretulescu.
Statuia de 3, 5 m inaltime este asezata pe un soclu si un piedestal de piatra alba de granit de Italia, ce au impreuna 6,5 m.
Pe soclu si pe piedestal exista un grup statuar format din 4 statui in marime naturala, reprezentand pe cei 4 sfetnici ai lui Cuza-Voda care au contribuit la infaptuirea Unirii celor doua Principate: Mihail Kogalniceanu, General Ioan Em. Florescu, Costache Negri si Nicolae Cretulescu.
Case memoriale:
1.Vasile Pogor
Supranumita si Casa cu ferestre luminate (fiind printre primele din Iasi care avea iluminare electrica), se afla situata mai jos de Universitatea ``Alexandru Ioan Cuza``.
Astazi este sediul Muzeului Literaraturii Romane.
Cladirea a fost construita in 1850 de boierul Vasile Pogor, cel care a fost de trei ori primarul Iasului.
Aici, era locul de intalnire a Junimii, societate care a fondat revista Convorbiri Literare.
La 26 decembrie 1972 Casa pogor a fost transformata in Muzeu avand in patrimoniu sute de piese din epoca marilor clasici, literatura romana si contemporana.
Printre cele mai reprezentative exponate se numara ceasul de aur al lui Eminescu, cu monograma, inelul de aur cu piatra de rubin, o piesa de mobilier de la Mihail Kogalniceanu, un set de calatorie si corespondenta al lui Costache Negri, tabloul ``Cap de dac`` al lui G. Asachi si pianul lui Duiliu Zamfirescu.
Printre exponatele cele mai valoroase ale muzeului se mai numara si o ``Gramatica`` de I. Vacarescu, ``Critice`` de T. Maiorescu, precum si un ``Almanah de invatatura si petrecere`` de M. Kogalniceanu.
Supranumita si Casa cu ferestre luminate (fiind printre primele din Iasi care avea iluminare electrica), se afla situata mai jos de Universitatea ``Alexandru Ioan Cuza``.
Astazi este sediul Muzeului Literaraturii Romane.
Cladirea a fost construita in 1850 de boierul Vasile Pogor, cel care a fost de trei ori primarul Iasului.
Aici, era locul de intalnire a Junimii, societate care a fondat revista Convorbiri Literare.
La 26 decembrie 1972 Casa pogor a fost transformata in Muzeu avand in patrimoniu sute de piese din epoca marilor clasici, literatura romana si contemporana.
Printre cele mai reprezentative exponate se numara ceasul de aur al lui Eminescu, cu monograma, inelul de aur cu piatra de rubin, o piesa de mobilier de la Mihail Kogalniceanu, un set de calatorie si corespondenta al lui Costache Negri, tabloul ``Cap de dac`` al lui G. Asachi si pianul lui Duiliu Zamfirescu.
Printre exponatele cele mai valoroase ale muzeului se mai numara si o ``Gramatica`` de I. Vacarescu, ``Critice`` de T. Maiorescu, precum si un ``Almanah de invatatura si petrecere`` de M. Kogalniceanu.
2.Mitropolitul Dosoftei
Reprezinta o constructie din a doua jumatate a secolului al XVII-lea, in care mitropolitul Dosoftei a instalat in anul 1679 a doua tiparnita din Moldova.
Casa are 3 fatade, cu ferestre arcuite si dreptunghiulare, cu pridvor deschis, cu coloane inalte si zvelte, cu foisoare taranesti. A fost restaurata intre 1966 si 1969.
In august 1970 s-a deschis aici sectia de literatura veche a Muzeului Literaturii Romane.
Printre piesele importante ale muzeului se numara: un manuscris slavon din secolul al XIV-lea (aproximativ 1350-1380); un Liturghier tiparit de Macarie in 1508, prima tiparitura de pe teritoriul romanesc; Apostolul, cel mai vechi manuscris romanesc data (1559–1560); cele mai vechi copii ale letopisetelor Tarii Moldovei de Grigore Ureche si Miron Costin; Cazania mitropolitului Varlaam, prima tiparitura in limba romana din Moldova (1643); Psaltirea in versuri (1673) a mitropolitului Dosoftei si o Evanghelie din 1682 ce a apartinut aceluiasi (cu insemnari autografe); o copie realizata de Al. Beldiman a Letopisetului Tarii Moldovei de Ion Neculce; un Hronograf din secolul al XVIII-lea ce a apartinut lui Mihai Eminescu, cu sublinierile poetului.
De asemenea, macheta tiparnitei lui Dosoftei, colectii de icoane din secolele XVI – XVIII.
Langa Casa Dosoftei a fost asezata, in 1975, statuia marelui carturar, lucrare a sculptorului Iftimie Barleanu.
Reprezinta o constructie din a doua jumatate a secolului al XVII-lea, in care mitropolitul Dosoftei a instalat in anul 1679 a doua tiparnita din Moldova.
Casa are 3 fatade, cu ferestre arcuite si dreptunghiulare, cu pridvor deschis, cu coloane inalte si zvelte, cu foisoare taranesti. A fost restaurata intre 1966 si 1969.
In august 1970 s-a deschis aici sectia de literatura veche a Muzeului Literaturii Romane.
Printre piesele importante ale muzeului se numara: un manuscris slavon din secolul al XIV-lea (aproximativ 1350-1380); un Liturghier tiparit de Macarie in 1508, prima tiparitura de pe teritoriul romanesc; Apostolul, cel mai vechi manuscris romanesc data (1559–1560); cele mai vechi copii ale letopisetelor Tarii Moldovei de Grigore Ureche si Miron Costin; Cazania mitropolitului Varlaam, prima tiparitura in limba romana din Moldova (1643); Psaltirea in versuri (1673) a mitropolitului Dosoftei si o Evanghelie din 1682 ce a apartinut aceluiasi (cu insemnari autografe); o copie realizata de Al. Beldiman a Letopisetului Tarii Moldovei de Ion Neculce; un Hronograf din secolul al XVIII-lea ce a apartinut lui Mihai Eminescu, cu sublinierile poetului.
De asemenea, macheta tiparnitei lui Dosoftei, colectii de icoane din secolele XVI – XVIII.
Langa Casa Dosoftei a fost asezata, in 1975, statuia marelui carturar, lucrare a sculptorului Iftimie Barleanu.
3.Otilia Cazimir
In anul 1858 se zideste cladirea unde va fi amenajata casa memoriala "Otilia Cazimir". Ca stil arhitectonic, se caracterizeaza prin discretie si simplitate, aceste dominante fiind specifice clasei de mijloc a societatii romanesti din veacul trecut.
In anul 1898, familia viitoarei scriitoare Otilia Cazimir cumpara casa prin licitatie. De la varsta de patru ani si pana la sfarsitul vietii (1967), Otilia Cazimir a locuit numai aici.
Casa a fost amenajata ca muzeu in luna iunie 1972. Expozitia de baza s-a organizat in cele doua camere in care poeta isi primea musafirii si unde lucra pana noaptea tarziu.
Sunt expuse trei sute de obiecte personale si manuscrise, fotografii, tablouri, in stransa legatura cu activitatea Otiliei Cazimir.
Anual, muzeul este vizitat de aproximativ trei mii de persoane. Intrucat Otilia Cazimir a fost si ramane scriitoarea copiilor, majoritatea publicului o formeaza elevii. De asemenea, pasesc pragul casei numerosi studenti, dar si pensionari, oameni care au cunoscut-o mai mult sau mai putin pe scriitoare.
In anul 1858 se zideste cladirea unde va fi amenajata casa memoriala "Otilia Cazimir". Ca stil arhitectonic, se caracterizeaza prin discretie si simplitate, aceste dominante fiind specifice clasei de mijloc a societatii romanesti din veacul trecut.
In anul 1898, familia viitoarei scriitoare Otilia Cazimir cumpara casa prin licitatie. De la varsta de patru ani si pana la sfarsitul vietii (1967), Otilia Cazimir a locuit numai aici.
Casa a fost amenajata ca muzeu in luna iunie 1972. Expozitia de baza s-a organizat in cele doua camere in care poeta isi primea musafirii si unde lucra pana noaptea tarziu.
Sunt expuse trei sute de obiecte personale si manuscrise, fotografii, tablouri, in stransa legatura cu activitatea Otiliei Cazimir.
Anual, muzeul este vizitat de aproximativ trei mii de persoane. Intrucat Otilia Cazimir a fost si ramane scriitoarea copiilor, majoritatea publicului o formeaza elevii. De asemenea, pasesc pragul casei numerosi studenti, dar si pensionari, oameni care au cunoscut-o mai mult sau mai putin pe scriitoare.
4.Mihail Sadoveanu
Cladirea din dealul Copoului a apartinut, in veacul trecut, istoricului M. Kogalniceanu. In mod intamplator, Mihail Sadoveanu si-a dorit sa paseasca in noua sa casa de la Copou, in 1919, intr-un moment in care George Enescu era pe punctul de a se deslipi de o resedinta care ii devenise draga si in care compusese si cantase timp de trei ani, cand se stabilise momentan in Iasi de pe urma celui dintai razboi mondial.
Vreme de mai multe luni de zile, Euterpe si Erato au prezidat deci amandoua intr-o aceeasi casa. In cele din urma insa, muza lui Mihail Sadoveanu a ramas sa stapaneasca singura si timp de doua decenii a vietuit nestingherita in acest cadru, inspirandu-l pe cel mai mare prozator al poporului nostru.
In 1947, Mihail Sadoveanu a donat domeniul Institutului de Agronomie din Iasi.
Castelul cu turn cunoaste acum o noua etapa a istoriei sale. In prima duminica a lunii mai in care arborii din curte infloresc, aici se organizeaza traditionala, de acum, "Sarbatoare a liliacului".
La 6 noiembrie 1980, casa de la Copou cunoaste momentul sarbatoresc al inaugurarii sale ca Muzeu Memorial "Mihail Sadoveanu".
Ansamblul sculptural (autor Dan Covataru) din gradina muzeului pastreaza cu piosenie urna funerara cu ramasitele pamantesti ale Valeriei Sadoveanu.
5.Mihail Kogalniceanu
Casa in care a locuit Mihail Kogalniceanu functioneaza astazi ca muzeu din anul 1971, lucru realizat cu ajutorul profesorului Gheorghe Baileanu. Dupa 23 de ani de activitate, in anul 1994, din cauza umiditatii excesive, muzeul este inchis, iar cladirea intra intr-un proces de restaurare-consolidare pana la sfarsitul anului 1999.
Imobilul a fost martorul primelor framantari revolutionare pasoptiste, a implinirii idealurilor de unitate si independenta, in mijlocul carora s-a situat fascinanta personalitate a lui Mihail Kogalniceanu.
In calitate de „adiotant domnesc" al domnitorilor Mihail Sturdza si Grigore Alexandru Ghica, proprietarul ii primeste aici pe toti plenipotentiarii puterilor straine, pe conducatorii administratiei rusesti, pe membrii partidei unioniste si, mai tarziu, pe domnitorul Alexandru loan Cuza si pe regele Carol I.
Prin expozitia actuala, muzeografii au urmarit sa reconstituie atmosfera unei case boieresti de secol XIX, cu componente ce se leaga in buna masura de numele si familia lui M. Kogalniceanu.
Pentru a reda fiecarei incaperi destinatia avuta, s-au cercetat procesele verbale si inventarul, alcatuite de comisia de expertiza condusa de Th. Mavromati, din 22-27 noiembrie 1907, dupa decesul Ecaterinei Kogalniceanu.
Casa in care a locuit Mihail Kogalniceanu functioneaza astazi ca muzeu din anul 1971, lucru realizat cu ajutorul profesorului Gheorghe Baileanu. Dupa 23 de ani de activitate, in anul 1994, din cauza umiditatii excesive, muzeul este inchis, iar cladirea intra intr-un proces de restaurare-consolidare pana la sfarsitul anului 1999.
Imobilul a fost martorul primelor framantari revolutionare pasoptiste, a implinirii idealurilor de unitate si independenta, in mijlocul carora s-a situat fascinanta personalitate a lui Mihail Kogalniceanu.
In calitate de „adiotant domnesc" al domnitorilor Mihail Sturdza si Grigore Alexandru Ghica, proprietarul ii primeste aici pe toti plenipotentiarii puterilor straine, pe conducatorii administratiei rusesti, pe membrii partidei unioniste si, mai tarziu, pe domnitorul Alexandru loan Cuza si pe regele Carol I.
Prin expozitia actuala, muzeografii au urmarit sa reconstituie atmosfera unei case boieresti de secol XIX, cu componente ce se leaga in buna masura de numele si familia lui M. Kogalniceanu.
Pentru a reda fiecarei incaperi destinatia avuta, s-au cercetat procesele verbale si inventarul, alcatuite de comisia de expertiza condusa de Th. Mavromati, din 22-27 noiembrie 1907, dupa decesul Ecaterinei Kogalniceanu.
Muzee:
1.Muzeul Mihai Eminescu
Muzeul avea sa fie constuit in 1989, dupa planurile arhitectului Virgil Onofrei, cu prilejul centenarului mortii poetului.
Turnurile de la intrare amintesc de "Turnul tezaurului" de la Putna simbolizand Dragostea (Veronica Micle) si Prietenia (Ion Creanga).
Muzeul e impartit in trei sali ce poarta numele de "Sala destinului", "Sala de arta" si "Sala prietenii".
Muzeul avea sa fie constuit in 1989, dupa planurile arhitectului Virgil Onofrei, cu prilejul centenarului mortii poetului.
Turnurile de la intrare amintesc de "Turnul tezaurului" de la Putna simbolizand Dragostea (Veronica Micle) si Prietenia (Ion Creanga).
Muzeul e impartit in trei sali ce poarta numele de "Sala destinului", "Sala de arta" si "Sala prietenii".
2.Muzeul de Arta
Muzeul de Arta iesean a avut privilegiul de a fi inaugurat in 1869 – odata cu prima universitate moderna romaneasca. Este cea mai veche pinacoteca de stat din Romania si totodata, cel mai vechi muzeu din Iasi.
La inaugurare colectia muzeului numara 64 de tablouri in ulei. Dupa 32 de ani mai tarziu, retragandu-se la pensie, Panaiteanu-Bardasare ii ceda succesorului sau, C. D. Stahi, 214 tablouri, iar dupa 86 de ani de existenta, in 1946, cand Corneliu Baba lua in primire directia Pinacotecii din Iasi, in inventarul acesteia figurau 521 de piese de pictura, grafica si sculptura.
Astazi Muzeul de Arta din Palatul Culturii dispune de 24 sali spatioase pentru expozitie permanenta si de un patrimoniu artistic care insumeaza peste 6000 de opere, din care 2600 sunt lucrari de pictura, aproape 2500 de grafica si 470 de sculptura.
Printre cele mai valoroase donatii se numara: Cezar primind capul lui Pompei, atribuit lui Caravaggio, Fecioara in extaz si Pieta de Murillo, Portret de Phillippe de Champagne, O cafenea flamanda de Heemiskerke – toate din colectia lui Scarlat Varnav; Portret de barbat de un anonim olandez din secolul al XVII-lea si Scena mitologica de François Boucher – din colectia lui Costache Dasiade; Sfinta Familie atribuita lui Van Dyck, Lucretia de Tintoretto Marte, Venus si Cupidon de Veronese si Culesul viei de Leonardo Basano da Ponte – din colectia lui Costache Negri.
3.Muzeul Literaturii Romane
Inaugurat in 26 decembrie 1972, cladirea este destinata spatiului muzeal fiind compusa din douasprezece incaperi ale expozitiei permanente si o cladire anexa.
O prima secventa a muzeului se ocupa de personalitatea celor doi mari proprietari ai casei: Vasile Pogor, junimistul si Gh. Bratianu istoric si politician. Apoi continua ilustrarea momentului de inceput al literaturii romane moderne. Printre exponatele valoroase amintim: "Letopisetul Tarii Moldovei" de Nicolae Costin in copia lui Al. Beldiman, 1825; "Heniada" de Voltaire in traducerea lui Vasile Pogor (vornicul), Bucuresti, 1838; "Gramatica" de I. Vacarescu, Viena, 1787; "Jucaria norocului" traducere de Lazar Asachi (tatal carturarului Gh. Asachi) Iasi, 1816.
Din anul 1994, cladirea muzeului se afla in restaurare. Expozitia permanenta va suferi o noua reorganizare, iar muzeul va fi redat circuitului muzeal iesean in cursul anului 1998.
4.Muzeul Teatrului
A fost inaugurat la 14 decembrie 1976, cand se implineau 160 de ani de la prima reprezentatie teatrala in limba romana, in casa care a apartinut vornicului Vasile Alecsandri si in care a copilarit poetul. Cladirea dateaza de la sfarsitul secolului al XVIII-lea si se afla in apropierea bisericii Sf. Ilie, pe strada cu acelsi nume. Muzeul ilustreaza dezvoltarea fenomenului teatral din cele mai vechi timpuri si pana astazi, evidentiind momentele importante din istoria Teatrului National din Iasi: primul spectacol de teatru in limba romana organizat de carturarul Gh. Asachi la Iasi, infiintarea Conservatorului Filarmonic – Dramatic al Teatrului National din Iasi, in anul 1840, al carui director a fost V. Alecsandri, inaugurarea actualei cladiri a teatrului, personalitaþi de seama care au contribuit la propasirea teatrului romanesc. Expozitia permanenta se desfasoara pe spatiul a noua sali, restul incaperilor de la parter si etaj fiind ocupate de depozit, sala de expozitii temporare si manifestari culturale, birouri, anexe.
5.Muzeul Unirii
Isi are sediul intr-o cladire (declarata monument istoric printr-un decret regal din 1919) inaltata pe la inceputul secolului al XIX-lea, urmand, initial, stilul neoclasic, incarcat ulterior cu diverse decoratiuni baroce. Palatul a servit (1859-1862) ca resedinta domneasca domnitorului Unirii Al. I. Cuza. In anii 1917-1918, in timpul primului Razboi Mondial, in aceasta cladire si-a avut resedinta regele Ferdinand.
Muzeul a fost deschis in 1959, cand se sarbatorea centenarul Unirii.
Patrimoniul sau cuprinde piese si documente originale, de o exceptionala valoare, care au apartinut domnitorului Al. I. Cuza si familiei sale. De asemenea, in colectiile muzeului se regasesc si obiecte apartinand familiei regale precum si un important fond numismatic.
