Timisoara

Azi in Timisoara, maine in toata tara!

Timisoara este primul oras liber de comunism din Romania, pacat ca a fost nevoie de varsare de sange pentru asta. Oare cati oameni mai aud vuietul gloantelor, cati mai tresar cand vad urmele schijelor din peretii cladirilor? Raspunsul ne-ar intrista.

Dar orasul a renascut din propria cenusa precum pasarea Phoenix, s-a descotorosit de durerea vremurilor apuse si a devenit un oras tanar, plin de viata.In continuare voi descrie o parte din locurile de vizitat ale orasului de pe Bega.

1. Piata Victoriei
Piata Victoriei, cunoscuta si sub denumirea de Piata Operei, este piata centrala a Timisoarei. Pe cele doua laturi mici ale pietei se afla cladirea Operei (spre nord), respectiv Catedrala Mitropolitana (spre sud), doua dntre cele mai reprezentative monumente arhitecturale ale orasului. Latura de promenada dinspre Opera spre Catedrala se numeste Corso, iar cealalta, Surogat. Piata Victoriei a fost conceputa la inceputul secolului XX, pe locul fortificatiilor vechii cetati, care au fost demolate, pentru a permite dezvoltarea orasului.

Catedrala Mitropolitana

Catedrala Mitropolitană din Timișoara este cel mai mare edificiu religios din Timișoara, catedrală a Mitropoliei Banatului, cu hramul "Trei Ierarhi". A fost construită între 1936 și 1940 și este un simbol al orașului.Istoria edificiului este strâns legată de anul 1919 când, pe data de 28 iulie Banatul se unește cu România. Noua administrație românească reia firul ortodoxiei rupt în 1717 și ia o serie de măsuri pentru încurajarea ortodoxiei, defavorizată de administrația austriacă, favorabilă religiei catolice. Astfel se reînființează vechea parohie din Cetate în 1926, apoi Episcopia de Timișoara în 1939, ridicată la rangul de arhiepiscopie, iar în 1947 se creează Mitropolia Banatului.Construcția propriu-zisă a început pe 16 martie1936 iar în 20 decembrie s-a pus printr-o ceremonie piatra fundamentală a viitoarei Catedrale.

Lucrările de construcție s-au terminat în 1940. Clopotele și crucile bisericii au fost sființite în 23 august 1938. Toate finisajele, picturile interioare și exterioare s-au terminat însă abia în 1956 datorită celui de-al doilea război mondial.

Catedrala a fost inaugurată în anul 1946 în prezența Regelui Mihai și a primului-ministru Petru Groza.

Arhitectura imbina stilurile bizantin cu cel moldovenesc. Cele 7 clopote au o greutate totala de 8 tone, au fost confectionate dintr-un material adus din insulele Sumatra si Borneo si au fost armonizate de compozitorul Sabin Dragoi. Picturile interioare si exterioare au fost executate de pictorul Atanasie Demian. Are 11 turle, iar turnul principal masoara 83,7 metri. Fundatia are o placa de beton armat, care este sustinuta de peste 1.000 de piloni de beton armat, infipti pana la 20 m adancime. Catedrala are o lungime de 63 m si o latime de 32 m.

Opera (Teatrul)

Constructia a inceput in 1871, dupa planurile arhitectilor vienezi Helmer si Fellner (constructori a numeroase sali de teatru din Europa - Budapesta, Viena, Odessa) si a fost terminata in 1875. Initial, cladirea avea exteriorul in stil Renaissance. Doua mari incendii au devastat cladirea, in 1880 si 1920. Dupa cel de-al doilea incendiu, in urma caruia au mai ramas intacte doar aripile reconstructia s-a facut dupa planurile arhitectului Duiliu Marcu, pastrandu-se stilul original numai pe laterale. La fatada principala si sala de spectacole s-a adoptat stilul neobizantin. Caz unic in lume, cladirea Operei Romana gazduieste, de asemenea, Teatrul National Mihai Eminescu, Teatrul Maghiar de Stat Csiky Gergely si Teatrul German de Stat, fiind ridicata in 1872. Pe 20 decembrie 1989, de la balconu acestei cladiri, revolutionarii citeau proclamatia prin care Timisoara era declarat primul oras liber de comunism din Romania.

Lupoaica cu puii

In spatial verde din central pietei se afla statuia Lupoaica cu puii, amplasata pe o coloana romana inalta de 5 metri. Statuia este o replica a Lupei Capitolina, daruita Timisoarei, in 1926 de municipalitatea orasului Roma, pentru a evoca radacinile comune ale poporului roman si italian. Alte doua astfel de replici au fost daruite oraselor Cluj si Bucuresti.

2. Piata Unirii
Piata Unirii, realizata in stil baroc, este cea mai veche piata din Timisoara. Initial se numea Piata Losonczy, dupa numele comitelui Stefan Losonczy, ucis la 1552, cand cetatea a fost cucerita de turci. Numele actual i-a fost dat in 1919, dupa ce, pe 3 august, in acel an, trupele romane au intrat in Timisoara si s-au oprit aici. Vara este invadata de tinerii care isi petrec timpul liber, pe terasele instalate aici. De altfel, aceasta piata are cea mai mare densitate de localuri publice din oras. Piata gazduieste Domul Romano-Catolic, Palatul Baroc, Catedrala episcopala ortodoxa sarba, Monumentul Sfintei Treimi, Fantana cu apa mineala.

Catedrala Sfântul Gheorghe din Timișoara sau Domul Romano-Catolic este catedrala Episcopiei Romano-Catolice de Timișoara. Edificiul are hramul Sfântului Gheorghe și a fost construit între anii 1736 și 1774.

Construcția a durat peste 2 decenii, în 2 etape: 1736-1751 și 1755-1774. Monumentul este realizat în stil baroc din cărămidă aparentă și are decorații din piatră și stuc. Turlele au o înălțime redusă, determinată de apropierea zidului cetății. Interiorul este bogat și somptuos, remarcându-se cele 9 altare decorate în stil baroc și rococo, sculptate de vienezul Johan Müller, împodobite cu icoane vechi, orga în stil Ludovic al XVI-lea, copie a celebrei orgi din biserica Sf. Suplice din Paris, dar si ușile de stejar ornamentate cu grilaje din nichel pur. Domul Romano-Catolic (Catedrala Romano-Catolică) este considerat a fi cea mai unitară și reprezentativă construcție barocă a Timișoarei și una dintre cele mai valoroase existente în Banat.

Palatul Baroc (Muzeul de Arta)
Palatul Baroc din Piata Unirii sau Palatul Vechii Prefecturi este unul dintre cele mai valoroase monumente istorice ale Timisoarei, ba chiar, dupa multi, cea mai frumoasa cladire din oras. Pe vremea cand Piata Unirii reprezenta locul central al orasului, aceasta cladire s-a ridicat pentru a servi drept resedinta a guvernatorului. In momentul avansarii lucrarilor la Dom si fixarii formei Pietei Principale (astazi Piata Unirii) s-a ales si pozitia locuintei guvernatorului civil. In prezent gazduieste Muzeul de Arta Timisoara, care a luat fiinta prin desprinderea sectiunii de arta a Muzeului Banatului, pe 1 ianuarie 2006. Muzeul de Arta Timisoara include o colectie unica de lucrari si obiecte personale ale pictorului Corneliu Baba, cu 90 de piese. Alte 3 sectiuni includ colectiile de arta contemporana, decorativa si europeana. In patrimoniul muzeului se mai gasesc colectii de pictura romaneasca, banateana si pictura religioasa. Parterul este dedicat expozitiilor temporare. Colectia Baba cuprinde 90 de obiecte, in marea majoritate tablouri, dar si cateva obiecte personale ale pictorului Corneliu Baba. La baza colectiei sta donatia efectuata de sotia artistului, o mica parte din tablouri provenind de la Muzeul National de Arta si Muzeul de Arta al Municipiului Bucuresti, cu titlu de imprumut.

Statuia Sfanta Treime

Statuia Sfintei Treimi se afla chiar in mijlocul Pietei Unirii, amintind de incetarea epidemiei de ciuma care devastase intreg Banatul. Piatra de temelie a fost pusa in 1740. Monumentul este confectionat din gresie. A fost creat la Viena, in stil baroc si adus la Timisoara pe calea apei, pe Dunare, Tisa si pe canalul Bega. Monumentul este compus dintr-o coloana triunghiulara, pe care troneaza Sfanta Treime: Tatal si Fiul tin coroana cereasca deasupra capului Sfintei Fecioare Maria. La baza coloanei se afla statuia Sfantului Ioan de Nepomuk iar sub el, Sfanta Rozalia. La aceeasi inaltime cu Sfantul Nepomuk se gasesc statuile regelui David si a Sfintei Barbara, patroana minerilor; soclul triunghiular este strajuit de statuile unor puteri legendare ocrotitoare: Sfantul Rochus, Sfantul Sebastian si Sfantul Carol Boromeus. Pe cele trei laturi se mai pot vedea sculpturi in relief, reprezentand cele trei calamitati (razboi, foamete si ciuma), pricinuite la acea vreme de turci (1737 - 1739).

3.Muzeul Banatului

Muzeul Banatului este un muzeu din Timișoara cu sediul central în Castelul Huniade. A fost înființat în 1872, sub numele de "Soietatea de Istorie și Arheologie". Adăpostește cea mai importantă colecție de obiecte arheologice din Banat. La parter, găzduiește Sanctuarul Neolitic de la Parța, un monument unic în Europa. Muzeul cuprinde Secția de istorie, Secția de Arheologie, Secția de Etnografie și Secția de Șiințele Naturii. Muzeul are și un Laborator de restaurare și conservare a obiectelor din patrimoniul cultural și istoric. În 1 ianuarie 2006, Secția de Artă s-a transformat în Muzeul de Artă Timișoara.

4. Piata Libertatii
Piata Libertatii s-a mai numit, in trecut, Piata de Parada sau Piata Printul Eugen, iar numerosi timisoreni o numesc si acum “piata primariei vechi”. Actuala denumire i-a fost data in anul 1848, odata cu izbucnirea revolutiei maghiare, dar dupa ce armata austriaca a recucerit orasul, s-a revenit la denumirea de Piata Printul Eugen. Pe latura cu liniile de tramvai se afla cladirea denumita popular Primaria Veche, una dintre cele mai insemnate cladiri ale sec. XVIII, construita intre 1731 si 1734, in stil baroc si impresionanta prin eleganta liniilor si armonia proportiilor. Pe frontispiciu se poate vedea vechea stema a orasului, iar in dreapta intrarii se afla o inscriptie, marturie a perioadei in care Timisoara s-a aflat sub ocupatie otomana. De altfel, in aceasta cladire a functionat, pentru o perioada, o baie turceasca. In mijlocul Pietei Libertatii se afla Statuia Sfantului Nepomuk, asemanatoare cu cea a Sfintei Treimi, din Piata Unirii, aflata in apropiere.

5.Fabrica de bere Timisoreana

In cazul in care ajungeti in Timisoara va invit sa ciocnim o halba de bere Timisoreana!

Fabrica de Bere Timişoara este prima fabrică de bere de pe teritoriul României de astăzi, înfiinţată în 1718 în cartierul Fabric din Timişoara. Monopolul fabricii era deţinut de 3 evrei din Pressburg, fondatorii ei, iar apa din care se făcea berea provenea din Timiş. Importantă sursa de bere în zonă, fabrica va exporta bere chiar şi până în Brazilia.

Fabrica de bere Timişoreana a fost construită în anul 1718 de către prinţul Eugeniu de Savoya. Decizia de a înfiinţa fierbătoria de bere a fost dictată de o necessitate şi s-a impus din două motive: satisfacerea necesităţii trupelor austriece şi suplinirea carenţei de apă potabilă.

În anul 1890, un puternic incendiu a afectat grav fabrica de bere din Timişoara, distrugând aproape în totalitate clădirile principale şi instalaţiile. Distrugerile provocate de incendiu au permis o retehnologizare completă la cele mai înalte standarde ale vremii, fabrica devenind una dintre cele mai moderne unităţi de producţie a berii din sud-estul Europei.

Vizualizare hartă mărită

Bucuresti

București este capitala României și, în același timp, cel mai mare oraș, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1.944.367 de locuitori (est. 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al șaselea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane.. La acestea se adaugă faptul că localitățile din preajma orașului, care vor face parte din viitoarea Zonă Metropolitană, însumează populație de aproximativ 430.000 de locuitori.

Prima mențiune a localității apare în 1459. În 1859 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mass-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare.

Locuri de vizitat in capitala:

Casa Poporului

Incep cu aceasta superba cladire, ce nu te poate lasa decat cu gura cascata. Titlul pe care l-am ales(Casa Poporului) este, pentru mine, mai potrivit decat Palatul Parlamentului, desi suna mai pompos aceasta denumire din urma. Casa poporului pentru ca poporul o merita, romanii aceia pe care ii cunosc eu, aceia de jos, harnici si silitori, mandri de munca lor. Pentru unii aceasta cladire are un defect...e comunista. Pentru mine e o cladire frumoasa, o capodopera a arhitecturii, fie ea comunista sau nu. De ce nu au daramat-o daca tot nu le convine ca e de pe vremea comunismului? Poate pentru ca nu au fost in stare sa construiasca alta. Eu ma laud cu ea pentru ca e a Romaniei si pentru ca si eu sunt!

Palatul Parlamentului din Bucureşti, România (cunoscut sub numele de Casa Poporului înainte de revoluţie), măsoară 270 m pe 240 m, 86 m înălţime, şi 92 m sub pământ. Are 12 nivele la suprafaţă şi alte 8 subterane. Conform Cărţii de Recorduri Guinness, Palatul Parlamentului este cea mai mare clădire administrativă pentru uz civil din lume, cea mai scumpă clădire administrativă din lume şi cea mai grea clădire din lume, intrând de trei ori în cartea recordurilor. Clădirea PalatuluiParlamentului se află situată în partea centrală a Bucureştiului (în sectorul 5), pe locul care astăzi se cheamă Dealul Arsenalului, încadrat de strada Izvor la vest şi nord-vest, Bulevardul Naţiunile Unite spre nord, Bulevardul Libertăţii la est şi Calea 13 Septembrie la sud. Aceasta se află la 10 minute distantă de Piaţa Unirii şi 20 de minute de Gara de Nord (cu autobuzul 123).

Dealul pe care se află astăzi Palatul Parlamentului este în general o creaţie a naturii, având o înălţime iniţială de 18 m, dar partea dinspre Bulevardul Libertăţii este înălţată în mod artificial.

Construirea Palatului Parlamentului a început în anul 1983, ceremonia aşezării pietrei fundamentale având loc la data de 25 iunie 1984.

Ateneul Roman

Daca ajungeti prin Bucuresti, dupa ce va clatiti ochii cu "fetitze dulci ca-n Bucuresti" sa nu indrazniti sa uitati de aceasta cladire. Daca aveti timp poate mergeti si la un concert.

Ateneul Român este o sală de concerte din Bucureşti, clădire situată pe Calea Victoriei în Piaţa George Enescu (partea nordică a Pieţei Palatului). Tot aici se află sediul Filarmonicii „George Enescu”.

Locul unde s-a ridicat Ateneul Roman aparţinea familiei Văcăreştilor. În 1886 a început construcţia actualului edificiu; o parte din fonduri au fost adunate prin subscripţie publică, la îndemnul Daţi un leu pentru Ateneu. Planurile clădirii au fost concepute de arhitectul francez Albert Galleron astfel încât să poată folosi fundaţia deja turnată a manejului început de „Societatea Equestra Română”.

Clădirea este precedată de un peristil, sprijinit pe şase coloane ionice. Sub peristil se află cinci medalioane în mozaic care îi reprezintă pe cinci mari domnitori ai ţării: Neagoe Basarab, Alexandru cel Bun, regele Carol I, Vasile Lupu şi Matei Basarab. Construcţia se termină cu o cupolă bogat decorată.

În interior, sala de concerte are 600 de locuri la partere şi 52 de loji (în total aproximativ 794 de locuri). Deasupra lojilor, de jur împrejurul tamburului cupolei, cu excepţia locului unde se află scena, se desfăşoară o frescă lată de 3 metri şi lungă de 70 de metri, operă a pictorului Costin Petrescu. Fresca este alcătuită din 25 de scene reprezentative din istoria României.

1. Împăratul Traian intră în Dacia
2. Legionarii romani colonizează Dacia
3. Formarea poporului daco-roman
4. Straja romană
5. Invazia barbarilor
6. Începuturile poporului român
7. Statornicirea
8. Descălecarea
9. Statul militar
10. Statul administrativ — împărţirea dregătoriilor
11. Cruciada romînească
12. Ştefan cel Mare
13. Epoca de pace şi credinţă
14. Mihai Viteazul
15. Începuturile culturii româneşti
16. Horia, Cloşca şi Crişan
17. 1821 — Revolta lui Tudor Vladimirescu
18. Anul 1848 în Transilvania
19. Anul 1848 în Principate
20. Al.I. Cuza
21. Anul 1859 — Unirea Principatelor
22. Carol I — Războiul de Independenţă
23. Războiul întregirii naţionale 1916-1918
24. Ferdinand I Întregitorul
25. Epoca de consolidare

3. Arcul de Triumf

Arcul de Triumf este un monument situat în partea de nord a Bucureştiului, în sectorul 1, la intersecţia şoselei Kiseleff cu bulevardeleConstantin Prezan, Alexandru Averescu şi Alexandru Constantinescu. Monumentul, proiectat de Petre Antonescu, a fost construit în perioada 1921-1922 şi renovat în perioada 1935-1936. El comemorează victoria României în primul război mondial.

În 1921-1922, în contextul încoronării regelui Ferdinand I şi a reginei Maria ca suverani ai României Mari, Comisia pentru organizarea serbărilor încoronării a apelat la serviciile arhitectuluiPetre Antonescu pentru ridicarea unui impunător Arc de Triumf în zona nordică a capitalei, pe şoseaua Kiseleff. Din cauza timpului scurt însă, doar scheletul construcţiei a fost turnat în beton armat, minunatele basorieliefuri exterioare fiind realizate din ipsos, ceea ce a determinat – odată încheiate serbările încoronării (octombrie 1922) – o degradare progresivă, cauzată de intemperii, a aspectului exterior al Arcului de Triumf, acesta ajungând la începutul anilor 1930 un "monument incomod" pentru imaginea „Micului Paris” interbelic.

De-abia în 1932, în urma unui articol al lui Mihai Mora intitulat sugestiv "O datorie imperioasă", situaţia deplorabilă a Arcului de Triumf revine în atenţia opiniei publice, decizându-se nu demolarea monumentului construit în 1922, aşa cum ceruseră unele personalităţi, ci înlocuirea basoreliefurilor din ipsos de pe acesta cu unele definitive, din piatră sau marmură deRuşchiţa. De data aceasta, autorul, acelaşi Petre Antonescu, a dat edificiului o notă mult mai sobră în ceea ce priveşte finisajul exterior, cerând artiştilor pe care i-a cooptat la lucrări să se încadreze în această nouă manieră de lucru. Printre artiştii care au lucrat la finisaj se numără Constantin Baraschi, Alexandru Călinescu, Mac Constantinescu, Ion Jalea, Dimitrie Paciurea şi Costin Petrescu, toţi nume cunoscute în perioada interbelică.

Populaţia, şi cu precădere numeroasele asociaţii şi societăţi ale foştilor combatanţi din primul război mondial, a contribuit cu peste 7 milioane de lei la edificarea Arcului de Triumf, răspunzând cu promptitudine subscripţiilor lansate în cursul anului 1935 de Ministerul Apărării Naţionale. Odată adunate sumele necesare, anul 1936 a fost consacrat integral definitivării monumentului, pentru ca la 1 decembrie în acelaşi an, când se împlineau 18 ani de la Unirea Transilvaniei cu România, să aibă loc ceremonia inaugurării. Momentul a fost marcat de participarea regelui Carol al II-lea, a mamei sale, regina Maria, a prinţului moştenitor Mihai, a membrilor guvernului României şi a numeroşi invitaţi de onoare din ţară şi din străinătate.

Astăzi, arcul de triumf reprezintă unul din simbolurile binecunoscute ale capitalei României.

4. Parcul Cismigiu

Dupa atatea vizite culturale e timpul si pentru o plimbare in aer liber, si unde altundeva daca nu in Parcul Cismigiu. Sunteti tineri indragostiti , si nu vreti sa va "pierdeti vremea" prin muzee sau la concerte de opera , atunci acesta e locul potrivit, o bancutza mai retrasa sau o plimbare cu barca...nu exista ceva mai romantic.

Grădina Cişmigiu este cea mai veche grădină publică din Bucureşti. Este aşezată în centrul oraşului, are o suprafaţă de circa 16 hectare şi este mărginită de două artere importante: bulevardul Regina Elisabeta şi bulevardul Schitu Măgureanu. În partea sud-estică a grădinii este Colegiul Naţional Gheorghe Lazăr. Grădina Cişmigiu este amenajată în genul parcurilor engleze şi are mai multe intrări: două prin bulevardul Regina Elisabeta, două prin bulevardul Schitu Măgureanu, una prin str. Ştirbei Vodă.

5. Muzeul Satului

Nicioadata nu trebuie sa uitam de unde am plecat. Si daca nu stim ar fi bine sa aflam. Unde altundeva daca nu la muzeul satului?

Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” (sau pe scurt Muzeul Satului) este una dintre cele mai mari atracţii turistice ale Bucureştiului. Muzeul, o creaţie a folcloristului şi sociologului Dimitrie Gusti, a fost inaugurat în 1936. Este un muzeu în aer liber înconjurat de verdeaţă şi lacuri, oferă pe o suprafaţă de 30 de hectare 70 de gospodării, cu ustensilele tradiţionale, precum şi o moară de apă, una de vânt, o presă de ulei, etc., adunate din toate provinciile ţării.

Viaţa în mediul rural şi obiceiurile rurale au o însemnătate majoră în istoria României. În primele secole ale acestei ere, colonizarea romană a trebuit să aibă un caracter rural, iar înainte de prima jumătate a secolului trecut, XX, mare parte din populaţia României trăia la sat.

Comunităţile rurale erau organizate în aşa fel încât să satisfacă toate nevoile zilnice. Hainele erau făcute manual. Pentru a construi Muzeul Satului pe care Dimitrie Gusti obişnuia să îl numească „sunetul trist al clopotelor istoriei României”, casele au fost dezasamblate, bucată cu bucată, transportate cu trenul, căruţa sau cu barca până la Bucureşti unde au fost asamblate la loc pe suprafaţa muzeului de astăzi aflată pe malul lacului Herăstrău. Cea mai veche casă este construită în secolul al XVII-lea, iar cea mai recentă aparţine secolului al XIX-lea. Casele din regiunile de deal şi din regiunile de munte sunt deosebite de cele din zona de câmpie prin fundaţia înaltă, cele de la şes fiind majoritatea cu fundaţii joase, cele provenite din zonele unde invadau duşmanii des fiind jumătate îngropate în pământ.

Prispa este un element specific arhitecturii româneşti, ea fiind o terasă susţinută de stâlpi; se poate să o găsim pe toate laturile casei. În timpurile moderne casei ţărăneşti i-a fost adăugată o cameră de oaspeţi unde ţăranul îşi ţinea toate lucrurile de preţ: carpetele, covoarele, vasele din lut, icoanele (pictate pe lemn în Ţara Românească şi Moldova şi pe sticlă în Transilvania), cuferele de zestre, etc. Chiar dacă arhitectura atrage cel mai mult la Muzeul Satului nu trebuie uitat mobilierul caselor, uneltele, obiectele din lut, icoanele, carpetele şi costumele folclorice, toate ilustrând dragostea de frumos a ţăranului român dorinţa lui de a oferi tuturor obiectelor casnice şi nu numai o expresivitate artistică.

6. Muzeul National de Istorie Naturala Grigore Antipa

Va pasioneaza lumea animalelor? Stati toata ziua cu ochi-n National Geographic sau Wild? Atunci e timpul sa faceti o vizita la Muzeul "Antipa".

Muzeul National de Istorie Naturala "Grigore Antipa" este o institutie publica de cultura cu personalitate juridica, aflata in subordinea Ministerului Culturii si Cultelor, avand vechi traditii in ceea ce priveste activitatile educative, muzeologice si de cercetare in domeniul stiintelor naturii.

In cursul unei activitati de peste un secol si jumatate, patrimoniul specific al muzeului a fost permanent imbogatit, colectiile sale avand, in prezent, o incontestabila valoare stiintifica si culturala.

Acest patrimoniu a fost inca de la inceput valorificat prin modalitati de expunere care au venit in intampinarea dorintei de informare a publicului, contribuind la educarea si formarea a numeroase generatii in spiritul cunoasterii, respectarii si protejarii naturii.

Totodata, in cadrul Muzeului National de Istorie Naturala "Grigore Antipa" a fost desfasurata o intensa activitate stiintifica, muzeul bucurestean fiind o institutie fanion a cercetarii zoologice din Romania.