Bucuresti

București este capitala României și, în același timp, cel mai mare oraș, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1.944.367 de locuitori (est. 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al șaselea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane.. La acestea se adaugă faptul că localitățile din preajma orașului, care vor face parte din viitoarea Zonă Metropolitană, însumează populație de aproximativ 430.000 de locuitori.

Prima mențiune a localității apare în 1459. În 1859 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mass-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare.

Locuri de vizitat in capitala:

Casa Poporului

Incep cu aceasta superba cladire, ce nu te poate lasa decat cu gura cascata. Titlul pe care l-am ales(Casa Poporului) este, pentru mine, mai potrivit decat Palatul Parlamentului, desi suna mai pompos aceasta denumire din urma. Casa poporului pentru ca poporul o merita, romanii aceia pe care ii cunosc eu, aceia de jos, harnici si silitori, mandri de munca lor. Pentru unii aceasta cladire are un defect...e comunista. Pentru mine e o cladire frumoasa, o capodopera a arhitecturii, fie ea comunista sau nu. De ce nu au daramat-o daca tot nu le convine ca e de pe vremea comunismului? Poate pentru ca nu au fost in stare sa construiasca alta. Eu ma laud cu ea pentru ca e a Romaniei si pentru ca si eu sunt!

Palatul Parlamentului din Bucureşti, România (cunoscut sub numele de Casa Poporului înainte de revoluţie), măsoară 270 m pe 240 m, 86 m înălţime, şi 92 m sub pământ. Are 12 nivele la suprafaţă şi alte 8 subterane. Conform Cărţii de Recorduri Guinness, Palatul Parlamentului este cea mai mare clădire administrativă pentru uz civil din lume, cea mai scumpă clădire administrativă din lume şi cea mai grea clădire din lume, intrând de trei ori în cartea recordurilor. Clădirea PalatuluiParlamentului se află situată în partea centrală a Bucureştiului (în sectorul 5), pe locul care astăzi se cheamă Dealul Arsenalului, încadrat de strada Izvor la vest şi nord-vest, Bulevardul Naţiunile Unite spre nord, Bulevardul Libertăţii la est şi Calea 13 Septembrie la sud. Aceasta se află la 10 minute distantă de Piaţa Unirii şi 20 de minute de Gara de Nord (cu autobuzul 123).

Dealul pe care se află astăzi Palatul Parlamentului este în general o creaţie a naturii, având o înălţime iniţială de 18 m, dar partea dinspre Bulevardul Libertăţii este înălţată în mod artificial.

Construirea Palatului Parlamentului a început în anul 1983, ceremonia aşezării pietrei fundamentale având loc la data de 25 iunie 1984.

Ateneul Roman

Daca ajungeti prin Bucuresti, dupa ce va clatiti ochii cu "fetitze dulci ca-n Bucuresti" sa nu indrazniti sa uitati de aceasta cladire. Daca aveti timp poate mergeti si la un concert.

Ateneul Român este o sală de concerte din Bucureşti, clădire situată pe Calea Victoriei în Piaţa George Enescu (partea nordică a Pieţei Palatului). Tot aici se află sediul Filarmonicii „George Enescu”.

Locul unde s-a ridicat Ateneul Roman aparţinea familiei Văcăreştilor. În 1886 a început construcţia actualului edificiu; o parte din fonduri au fost adunate prin subscripţie publică, la îndemnul Daţi un leu pentru Ateneu. Planurile clădirii au fost concepute de arhitectul francez Albert Galleron astfel încât să poată folosi fundaţia deja turnată a manejului început de „Societatea Equestra Română”.

Clădirea este precedată de un peristil, sprijinit pe şase coloane ionice. Sub peristil se află cinci medalioane în mozaic care îi reprezintă pe cinci mari domnitori ai ţării: Neagoe Basarab, Alexandru cel Bun, regele Carol I, Vasile Lupu şi Matei Basarab. Construcţia se termină cu o cupolă bogat decorată.

În interior, sala de concerte are 600 de locuri la partere şi 52 de loji (în total aproximativ 794 de locuri). Deasupra lojilor, de jur împrejurul tamburului cupolei, cu excepţia locului unde se află scena, se desfăşoară o frescă lată de 3 metri şi lungă de 70 de metri, operă a pictorului Costin Petrescu. Fresca este alcătuită din 25 de scene reprezentative din istoria României.

1. Împăratul Traian intră în Dacia
2. Legionarii romani colonizează Dacia
3. Formarea poporului daco-roman
4. Straja romană
5. Invazia barbarilor
6. Începuturile poporului român
7. Statornicirea
8. Descălecarea
9. Statul militar
10. Statul administrativ — împărţirea dregătoriilor
11. Cruciada romînească
12. Ştefan cel Mare
13. Epoca de pace şi credinţă
14. Mihai Viteazul
15. Începuturile culturii româneşti
16. Horia, Cloşca şi Crişan
17. 1821 — Revolta lui Tudor Vladimirescu
18. Anul 1848 în Transilvania
19. Anul 1848 în Principate
20. Al.I. Cuza
21. Anul 1859 — Unirea Principatelor
22. Carol I — Războiul de Independenţă
23. Războiul întregirii naţionale 1916-1918
24. Ferdinand I Întregitorul
25. Epoca de consolidare

3. Arcul de Triumf

Arcul de Triumf este un monument situat în partea de nord a Bucureştiului, în sectorul 1, la intersecţia şoselei Kiseleff cu bulevardeleConstantin Prezan, Alexandru Averescu şi Alexandru Constantinescu. Monumentul, proiectat de Petre Antonescu, a fost construit în perioada 1921-1922 şi renovat în perioada 1935-1936. El comemorează victoria României în primul război mondial.

În 1921-1922, în contextul încoronării regelui Ferdinand I şi a reginei Maria ca suverani ai României Mari, Comisia pentru organizarea serbărilor încoronării a apelat la serviciile arhitectuluiPetre Antonescu pentru ridicarea unui impunător Arc de Triumf în zona nordică a capitalei, pe şoseaua Kiseleff. Din cauza timpului scurt însă, doar scheletul construcţiei a fost turnat în beton armat, minunatele basorieliefuri exterioare fiind realizate din ipsos, ceea ce a determinat – odată încheiate serbările încoronării (octombrie 1922) – o degradare progresivă, cauzată de intemperii, a aspectului exterior al Arcului de Triumf, acesta ajungând la începutul anilor 1930 un "monument incomod" pentru imaginea „Micului Paris” interbelic.

De-abia în 1932, în urma unui articol al lui Mihai Mora intitulat sugestiv "O datorie imperioasă", situaţia deplorabilă a Arcului de Triumf revine în atenţia opiniei publice, decizându-se nu demolarea monumentului construit în 1922, aşa cum ceruseră unele personalităţi, ci înlocuirea basoreliefurilor din ipsos de pe acesta cu unele definitive, din piatră sau marmură deRuşchiţa. De data aceasta, autorul, acelaşi Petre Antonescu, a dat edificiului o notă mult mai sobră în ceea ce priveşte finisajul exterior, cerând artiştilor pe care i-a cooptat la lucrări să se încadreze în această nouă manieră de lucru. Printre artiştii care au lucrat la finisaj se numără Constantin Baraschi, Alexandru Călinescu, Mac Constantinescu, Ion Jalea, Dimitrie Paciurea şi Costin Petrescu, toţi nume cunoscute în perioada interbelică.

Populaţia, şi cu precădere numeroasele asociaţii şi societăţi ale foştilor combatanţi din primul război mondial, a contribuit cu peste 7 milioane de lei la edificarea Arcului de Triumf, răspunzând cu promptitudine subscripţiilor lansate în cursul anului 1935 de Ministerul Apărării Naţionale. Odată adunate sumele necesare, anul 1936 a fost consacrat integral definitivării monumentului, pentru ca la 1 decembrie în acelaşi an, când se împlineau 18 ani de la Unirea Transilvaniei cu România, să aibă loc ceremonia inaugurării. Momentul a fost marcat de participarea regelui Carol al II-lea, a mamei sale, regina Maria, a prinţului moştenitor Mihai, a membrilor guvernului României şi a numeroşi invitaţi de onoare din ţară şi din străinătate.

Astăzi, arcul de triumf reprezintă unul din simbolurile binecunoscute ale capitalei României.

4. Parcul Cismigiu

Dupa atatea vizite culturale e timpul si pentru o plimbare in aer liber, si unde altundeva daca nu in Parcul Cismigiu. Sunteti tineri indragostiti , si nu vreti sa va "pierdeti vremea" prin muzee sau la concerte de opera , atunci acesta e locul potrivit, o bancutza mai retrasa sau o plimbare cu barca...nu exista ceva mai romantic.

Grădina Cişmigiu este cea mai veche grădină publică din Bucureşti. Este aşezată în centrul oraşului, are o suprafaţă de circa 16 hectare şi este mărginită de două artere importante: bulevardul Regina Elisabeta şi bulevardul Schitu Măgureanu. În partea sud-estică a grădinii este Colegiul Naţional Gheorghe Lazăr. Grădina Cişmigiu este amenajată în genul parcurilor engleze şi are mai multe intrări: două prin bulevardul Regina Elisabeta, două prin bulevardul Schitu Măgureanu, una prin str. Ştirbei Vodă.

5. Muzeul Satului

Nicioadata nu trebuie sa uitam de unde am plecat. Si daca nu stim ar fi bine sa aflam. Unde altundeva daca nu la muzeul satului?

Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” (sau pe scurt Muzeul Satului) este una dintre cele mai mari atracţii turistice ale Bucureştiului. Muzeul, o creaţie a folcloristului şi sociologului Dimitrie Gusti, a fost inaugurat în 1936. Este un muzeu în aer liber înconjurat de verdeaţă şi lacuri, oferă pe o suprafaţă de 30 de hectare 70 de gospodării, cu ustensilele tradiţionale, precum şi o moară de apă, una de vânt, o presă de ulei, etc., adunate din toate provinciile ţării.

Viaţa în mediul rural şi obiceiurile rurale au o însemnătate majoră în istoria României. În primele secole ale acestei ere, colonizarea romană a trebuit să aibă un caracter rural, iar înainte de prima jumătate a secolului trecut, XX, mare parte din populaţia României trăia la sat.

Comunităţile rurale erau organizate în aşa fel încât să satisfacă toate nevoile zilnice. Hainele erau făcute manual. Pentru a construi Muzeul Satului pe care Dimitrie Gusti obişnuia să îl numească „sunetul trist al clopotelor istoriei României”, casele au fost dezasamblate, bucată cu bucată, transportate cu trenul, căruţa sau cu barca până la Bucureşti unde au fost asamblate la loc pe suprafaţa muzeului de astăzi aflată pe malul lacului Herăstrău. Cea mai veche casă este construită în secolul al XVII-lea, iar cea mai recentă aparţine secolului al XIX-lea. Casele din regiunile de deal şi din regiunile de munte sunt deosebite de cele din zona de câmpie prin fundaţia înaltă, cele de la şes fiind majoritatea cu fundaţii joase, cele provenite din zonele unde invadau duşmanii des fiind jumătate îngropate în pământ.

Prispa este un element specific arhitecturii româneşti, ea fiind o terasă susţinută de stâlpi; se poate să o găsim pe toate laturile casei. În timpurile moderne casei ţărăneşti i-a fost adăugată o cameră de oaspeţi unde ţăranul îşi ţinea toate lucrurile de preţ: carpetele, covoarele, vasele din lut, icoanele (pictate pe lemn în Ţara Românească şi Moldova şi pe sticlă în Transilvania), cuferele de zestre, etc. Chiar dacă arhitectura atrage cel mai mult la Muzeul Satului nu trebuie uitat mobilierul caselor, uneltele, obiectele din lut, icoanele, carpetele şi costumele folclorice, toate ilustrând dragostea de frumos a ţăranului român dorinţa lui de a oferi tuturor obiectelor casnice şi nu numai o expresivitate artistică.

6. Muzeul National de Istorie Naturala Grigore Antipa

Va pasioneaza lumea animalelor? Stati toata ziua cu ochi-n National Geographic sau Wild? Atunci e timpul sa faceti o vizita la Muzeul "Antipa".

Muzeul National de Istorie Naturala "Grigore Antipa" este o institutie publica de cultura cu personalitate juridica, aflata in subordinea Ministerului Culturii si Cultelor, avand vechi traditii in ceea ce priveste activitatile educative, muzeologice si de cercetare in domeniul stiintelor naturii.

In cursul unei activitati de peste un secol si jumatate, patrimoniul specific al muzeului a fost permanent imbogatit, colectiile sale avand, in prezent, o incontestabila valoare stiintifica si culturala.

Acest patrimoniu a fost inca de la inceput valorificat prin modalitati de expunere care au venit in intampinarea dorintei de informare a publicului, contribuind la educarea si formarea a numeroase generatii in spiritul cunoasterii, respectarii si protejarii naturii.

Totodata, in cadrul Muzeului National de Istorie Naturala "Grigore Antipa" a fost desfasurata o intensa activitate stiintifica, muzeul bucurestean fiind o institutie fanion a cercetarii zoologice din Romania.